la farul genovez a nins cândva cu gânduri înserate
când pe potecile-păreri au răsărit pe deal trei sate
și-n gâtul sticlei de uiagă ce ține vin de sărbători
crescu o casă-n care-o fată nuntea logodne de fiori

aici versul
trecând inelul veșniciei
se frânse-n lătratul ponnei

tu rătăcitorul hazardului
în somnul unui vis
din cântec
de adunat fragi
pentru cei dragi
te făcuși scoarță
fără trup

sub ea
furnicile cară fărâme din tine
până când nu vor mai găsi-n urme nimic



sub linia vieții
dincolo de epuizare
un mugur o floare și-o mare










Constanța, sâmbătă, 10 ianuarie, 2009