Să pot să fiu ce n-am fost niciodată
Și să visez la ce am vrut cândva,
Să dăruiesc un strop din viața-mi toată,
Să-ntind o mână sigură cuiva.

Să-i spun șoptit cuvinte nerostite
Și gândul să-l presar din loc în loc,
Cu un mănunchi de clipe liniștite,
Prinse lângă un fir de busuioc.

S-adun idei din ipoteze simple,
Pe care să le strâng într-un eseu,
Să simt emoții șuroind pe tâmple,
Să-mi împlinesc un vis mai vechi al meu.