chipul se deșiră sub inima-ți necuprinsă
cuvintele țâșnesc ca într-un strigăt
se fâsticesc mototolite
când mă inunzi cu nerostirea

privindu-mi trupul am început să-ți rostec numele
cu sângele
cu ecoul buzelor mi-ai închis gura
îmi sufoci auzul furișându-te să-mi acoperi goliciunea

profilul ți se armonizează perfect
cu gesturile mâinilor
cuvintele țin în palme greutatea sânilor
neștiuți de întuneric
mimând iubirea

îmbracă-mă în poemul acesta
cu tăcerea destăinuirii
nu te uita la cuvintele mele scrise repezit
plecate spre dreapta sau spre stânga
hrănește-te din sfiiciunea trupului neumblat de bărbat
aprinde-ți focul peste tăcerile pustiului
modelează ființa cu dorul prea aprig din privire

umbra se alungește sub talpa trupului
acum toate răsar în mine
mă cuprinde o spaimă ciudată
am senzația că mă opresc din goana vieții

hai să fugim
să ieșim din poezie
ascunde-mă sub vălul nisipurilor mișcătoare
cuprinde-mi singurătatea
într-o clipă de slăbiciune poate am să-ți cad în brațe

și
vom găsi
sfârșit sfârșitului