cum poți să trăiești
fără Dumnezeu – mă-ntreabă îngerul
păzitor de toate cele
simt cum scade lumina
cu fiece sclipire – îi lăcrimez în poală
încă un poem și gata
mă voi fi stins – ce-are a face,
ce-are-a-face! – strigă îngerul tulburat
poemul tău cu Dumnezeu
cum poți să trăiești
singur cu tine – nu pot…
nu pot! – urlu la el
să-nchid ochii și să văd Dumnezeul
îi trimit poeme
poate mă uită pe lume – nu te uită
te blestemă – se-ntristează îngerul
te blestemă zilnic să poți
fără El – și poemele? zic
și poemele! zice – ți le stinge
de cum se-aprind suflă în ele – îi pare rău îngerului
scrie-I un poem
odată n-o fi foc – se luminează îngerul meu
nu pot!... – mă tângui – nu pot să mint decât pe alții
nu pe mine – atunci scrie măcar un poem
fără Dumnezeu
poate-i de-ajuns…