nu tre sa stiu sa cant ca sa iti spun cuvinte;
intoarce-te aici, asculta, ia aminte...
caci ce iti spun acum demult se stie,
cuvantu-i ca si vantul printre firele de par ce-adie.

tu vei vedea caci arta poti face din toate.
femeia arta din al sau trup gingas scoate.
cand corpul mladios si-l misca pe alee,
parca iti spune-o doina, iti cant-o epopee.

asculta mai atent cantul naturii vii,
caci vaile si pomii iti spun ce tre' sa scrii.
cand pasarele multe intoana o cantare,
tu pune pe hartie a lor interpretare.

cand noaptea te trezesti si-auzi cerul vorbind,
tu scrie a lui cuvinte cu slove de argint.
cand stelele si luna vorbesc pe cerul mare,
tu pleac-a ta ureche si da-le ascultare.

deci arta e-n natura si-n armonia ei;
deschide ochii largi si-nvata daca vrei.
inspira-navatatura ce ti-o trimit strabunii
si lasa jos prostia ce o emit nebunii.