oasele curcubeului ne despart
limba oceanului ochiul cuțit cristalin
vata de zahăr pânza de păianjen a visului menține surâsul plastic al pământului
în noi putrezește un verde semn de întrebare
care cuțit al științei ne va sfâșia pelicula
care corali ne vor măcina oasele stomacul
încărcat cu gravitație
ești beteaua legată la gâtul soarelui focul de artificii
care lasă gazelele stafii să alerge dincolo de cerul șchiop


(24 ianuarie 2009/ora 18:35)