PREMONIÞIE CU VACI

Tot mai stors de teascul cotidian
Tot mai dependent de insulina natală
La fiecare descindere,Fritz
Sabia rebelă dintr-o adolescență siameză
Primenește ,vremelnic,
Starea mea de troglodit,subterană .

Hai să evadăm,mi-a zis deunăzi;
Șoseaua se întindea fidelă
Supremația lui Fritz plutea
O stare diafană mă încătușa
Dintr-o altă, iluzorie, nascare.
ÃŽn aurita zare,treptat
Petele crescînde s-au închegat:
Vaci,vaci cam indolente și murdare
Nicicum semețe și ilustre ca-n reclame.
Degustam primitiva uimire a lui Fritz:
Extraordinar!Ce cozi stufoase au!
Fantastic! Cum se deșiră bălegarul!
Muzica amuțise
Ditirambele integrării europene mitraliau iar.
Butonări inutile
În eter isterică epidemie.
Pe galonata șosea națională
ÃŽnaintam. Ritm de cortegiu funerar.
În fața noastră, impasibile, vacile se legănau
agale, agale