Se lasă seara
pe sufletul din nori
și frumusețea doare
și stelele se sting.
Aștept cu nerăbdare
cuvintele din vorbe
să le inspir adânc
să-mi țină de urât.
Și curge luna-n palmă
cu ea să te învelesc
și-n curcubeu de noapte
încet să te privesc.

Cuvintele să curgă
năvală peste mine
și să mă mintă
să mă aline,
să-mi mângâie durerea
vieții fără tine.