M-alinți cu glas despotic, tu, floare infernală
Și-mi dezvelești azururi de clipe-n stropi de taină
Și îți aprinzi țigara, ca-n nopțile de gală
Când îți descoperi trupul și-a desfrânării haină

Cu indecente gesturi și splendide sclipiri
Acordă-mi o secundă, din serile uitate
Și scrie-mi în tăcerea regretelor visate
Nemărginiri din șoapte și moarte amintiri

Sugrumă-mi nepăsarea, pe-un timp ce trece-n zbor
Și dă-mi din efemera iubire-n stropi de sânge
Toarnă-mi eter în suflet, blesteme care dor
Și dă-mi nefaste clipe din vraja ce n-ajunge

Și ești dezastrul morții pe-un freamăt infernal
Pe buzele-ți aprinse simt vaste desfrânări
Și-n ochii tăi demonici, trădate nepăsări
Prin tine văd păcatul, tu, diavol triumfal