iti vreau cuvintele-napoi,
Ce mi le sopteai cand era noi!
Gandeam: sunt potrivite, insa prea goale,
Cautand mereu a originalitatii cale!

Iata in noapte caci mi-e dor,
ca aveai arta-n imbinarea lor
De acel verb dumnezeiesc,
De-azi sincerul: Te iubesc!

Tu erai mesterul, eu inca-s lut,
Cand aripi albe ti-au crescut;
Neincetat la tine ma voi ruga,
Pacatele sa-mi ierti, iubita mea!