Sângele meu tac tac
Ca un ceas vechi, legat de cele lumești
Pe stradă trec câini
Nelegați în laț, necătrăniți și veseli
Hămăind spre cantină
Unde stau eu, beat și mahmur
Privind un pastel diluat și cursiv
Pictat de Realist nu de Imaginatie
dar nările mele îl miros
La fel de puternic
Ca și cum mi-ar fi fost aruncat afară
Din măruntaie
De unde vin lucrurile astea mărunte
Eu, un uriaÈ™ de bronz
Stau sub picăturile lor de ploaie
Ca un umil
Nedumerit, ca un copil aruncat în povestea
Ochilor tăi.