Toate ramurile brazilor sunt verzi
toate stelele din cer mă luminează
cu ecoul ce leagă iubirile de stele
nu sunt trist lângă frunzele ce dorm
și caut să alung furtunile răgușite
cu simfonia unui izvor de munte

Fluviul nu are maluri ca izvorul
are munți orizontali de mâluri
regimentele de trestii anonime
sub stolurile de păsări flămânde
care nasc doar gânduri amețite
uneori cravașate de insomnie

Izvorul are lumină permanentă
și hipnotizat de tăcerea lunii
nu pot ignora adevărul vieții
care are singura comoară timpul
și fac din urletul lupilor o romanță
apoi adorm îmbrățișat de o umbră

Azi când toți latră democrația
eu pun un izvor și o lăcrămioară
la ușa unei biserici părăsite