Din primăvară până-n vară,
Lăsăm lumina să se scurgă
Peste păduri cu frunza-n dungă,
O frunză încă mult prea rară.

Rămasă tristă de cu seară,
Micuța mierlă angelină,
Cu glasul ei de piculină,
Stă sus pe creangă ca să ceară

Un drept al ei de mai-nainte,
De-a fi a codrului regină.
Și cu figura ei blajină
Își scutură-ale ei veșminte.

Și doar lumina o să curgă
Din primăvară până-n vară,
Pe frunza codrului prea rară,
Prin luminișurile-n dungă.