respir trotuarul care
se tăvălește înaintea mea
bocancii docți se mozolesc
cu praful cosmic uitat aici
de niște ochi albaștri
statuia libertății își face
de cap în mine
trag în piept țigara
iubirea ei îmi arde
buzele plămânii
mă împiedic de o idee
uitată în drum surâde cu tâlc
înotăm împreună pe
marea neagră a cafelei
pot să pictez zborul lebedei
în stereo îmi pipăie ideile
da sunt de acord cu teoria
relativității intru adănc
în viața ei fumăm pentru
a avea personalitate
chelnerița îmi zâmbește complice
știe ceva ce mie-mi scapă
ceva ce ar fi trebuit să știu
visăm frumos și bem ceva autohton
să nu pierdem contactul cu realitatea
chiștocul ne arde simțurile
ne dă cu baiț unghiile
maneaua se scurge printre mese
îi sorb corpul muzical
de pe un sân se pornește furtuna
e abia amiază iar ghioceii
sună adunarea