Mă-ntorc la tine, salcie albastră
Mă-ntorc la tine mort și-ngândurat
Ea a uitat de consfințirea noastră
Și toate ce odată ne-am jurat.

Si a plecat fără vre-o urmă
Fără vre-un semn la asfințit
Fără vreo rază de lumină
Să-mi zică unde am zăbovit.

Și eu aștept în ploaia de regrete
Și parcă toate-s în zadar,
Nu am să mai primesc iubire,
Și-acum mă mistui în calvar.

Și simt cum mă apasă vremea
Cum mă aproprii de sfarșit
Și soarele azi mă urăște
De-a lui căldură-s prigonit.

Privește stelele-n amurg
Să știi că mi-ai fost draga
Și cand o fi să mor de dor
Nimeni n-o să-nțeleagă.

Că eu mă sting incet, incet ...
Cu fiecare clipă.
Lumina din sufletul meu
Începe să se stingă.

Se stinge focul din trecut
Și patima de-o viață
Și tot te-aș căuta-n vazduh
Că mult mi-ai mai fost dragă.