o notă adâncă
fără cusur
îmi topea visele
în ea-și aveau rădăcini
toate abisele

cândva
poate chiar acum
sau niciodată
din cântec se naște o fată
geamăna celebrei altădată

se întâmplase să cred


din fumul de pipă
dintr-o atingere de aripă
o prispă și-o scară
țineau zi de zi
a doua
a treia
a patra
și chiar a cincea oară
o singură întrebare:
iar?

până-n ziua
în care
a apărut
până când?

întâlnisem cheia cheilor
spusa spuselor
noaptea nopților
cheia fa
pentru mâna stângă
sol pentru dreapta


amice
când culegeai spice
și-a venit furtuna cu grindină
ce-ai căutat în castelul de cuvinte?

de ce?
apăruse pe aleea cu plopi
ca dintr-o joacă

de ce, ce?
ai zis tu
te-am luat în serios
am prins zmeul de hârtie și l-am legat de zidul alb

de ce, ce?
ai insistat tu
și eu iar m-am jucat
și m-am invelit cu aerul tău

eram rotund
ca un zar aruncat prin Infinit
la nesfârșit
chelar
cu ceas de buzunar
în săculețul cu tutun de pipă
din dreptul inimii plopului

cu mulțumiri de seară
când iar devine iară
și când o zi în plus
mă tace-n Cel de Sus


o rană adâncă
fără cusur
îmi topea visele
în ea-și aveau rădăcini
toate abisele



Constanța, 23 martie, 2009
(de ziua Pictorului)