M-ai învățat, mâine zodiile noastre
prin foc vor trece.
Rochiile mele se dreg de praf, pe cuier
stau, sub umbrelă, pagini albe, noduri
din fire de păr- dansul lor e o linie în
timp, peste raze de soare, lumina intră
în geam.
M-ai învățat, șerpii răzor de sânge
strivesc- sub casa de smoală, și iepurii
îl beau cu ochii lor mereu deschiși
- iernile, în curând, norii de păpădie,
țepii planetelor de cărbune. Mi-ai fi
găsit în obraji purpuriile flori, mustața
rotundă a sticlei.
De stau în ea cu mâinile-n frunte, pășesc
cu palmele în țigla de nea, luminoasă
stradă cu pruni și castani- m-ai învățat
că-i prea târziu să-ți scuip în piept
geana ce-mi varsă în nări sfârșitul
ei dulce-sărat.