Ce aripi, ce zbor... și-n gânduri vânt
Și tind spre cer și uit că sunt pământ.

Să plâng să umplu mările secate
Cu neputință mi-e
Căci ochii mei nu au văzut
Și nici nu au trăit în întuneric.

Și focul ce mă arde-n priviri,
Mă arde și-n suflet, parcă...
Și ce n-aș da să fiu și eu
Un om... măcar o dată.