m-am deshămat de neființă
evadând din Olimp


trupul la stânga la dreapta ego-ul
între ochi un ochi de ciclop
umeri rotunzi între vers de mătase
o coastă în plus și mă las

picioroange cu degete moarte subit
tumefiate călcâie de aprig nemers
aprind luna despuiată de ea
cordonul ombilical merge până la soare


ca și Prometeu înlănțuit de un munte
mă hrănesc cu pasărea zborului meu!