Hristos a înviat,
să ne rușinăm, domnilor,
domni ai întunericului
din plina zi,
de-acum viețile noastre sunt transparente
înaintea sigurului Domn,
de la început până la sfârșit.

cioburi de lut
din oala lui Ieremia,
făpturi paralitice,
chimvale sparte și
tobe dogite din piele de câne,
stăm sfidatori și nerușinați,
cu luminițe de ceara în mâini
în Marea Lumină și tot nu ne vedem
unii pe alții

te rugam, Cuvantule, revino și
refă-ne de la capăt,
precum un text greșit
care s-a scris singur

Tu, cel care ști să te dăruiești nouă,
celor care n-am știut să te primim pre Tine,
așa precum pe noi.