Pe un drum, acolo, într-o vale
Venea un car încetișor
Și boul ce-l ținea la vale
Se tot gândea la al lui zor.

Căci, grea-i povara care o ține
El trage, că așa-i sortit
Iar ăl ce dă cu biciu-n tine
Îți dă mereu nu-i obosit.

Dar el tot trage că e bine.
În altă parte e mai rău
Cu asta el se consolează
Așa e căde-aia e bou.

Cu spatele umflat de bice
Ajunge în deal, e obosit.
Iară stăpânul care-l tine
Îl mână iar, de odihnit.

Asta e soarta tuturora
Unui stăpân și altu-i bou
Te las pe tine să alegi
Să pui pe fiecare-n locul său.



ARISS