cînd lucrurile din jur se fac mai mici tot mai mici
și apasă pe ceea ce numeai echilibru
după ureche îți rămîne doar semnul ciocanului
vinețiu parcă pentru a-ți aminti de nopțile cu lună
liliecii prin peșteri par atunci mici idei îmbibate cu sînge
ștergi colțul gurii ca după o hrană decentă
nu înțelegi furnicăturile palmei
strecori lucrurile printre degete le privești
și nu se fac niciodată mai mari
pornești din locul în care ai rămas
faci curățenie
și emisferele sîngerează.