Șapca ta mirosea mereu a tine,
era pleoștită și umedă
o agățai în hol,
cîteodată cădea,
o ridicam și-mi băgam nasul
în căptușeala ei transpirată,
îți ceream un leu
pentru înghețată,
știai mereu în ce buzunar
îmi spuneai să-l caut
găseam leul știind că ai dreptate,
atunci era normal
pentru mine
aveai mereu un leu,
mereu în același buzunar,
acum, după atîția ani,
știu și în somn
în ce buzunar
să-mi trimit băiatul
Să-și caute “leul”,
cînd vrea înghețată,
numai șapca pleoștită
cu mirosul tău
nu mai există,
dar închid ochii
și te miros
ca și cum
ai fi lîngă mine.