în geamul copilăriei mele
încăpea doar o stea
mereu aceiași
minunată mereu

în fiecare noapte senină
se oprea să îmi mângâie fruntea
și să îmi povestească ceva despre Dumnezeu

pe tata îl împușcaseră comuniștii
pentru cămașa lui verde
(singura)
iar mamei nu-i ajunseseră niciodată
mâinile
pentru un geam mai mare

eu îi spusesem Ioana
așa ca surorii mele
plecată și ea tot acolo
sus

îmi știa fiecare gând Ioana
steaua din fereastra mea
cât o nucă

ca o prietenă
ca o soră
mai apoi ca o mamă
când aceasta se duse și ea

demult mi-am schimbat fereastra
și viața
dar oricâte stele încap acum
în odaia mea
mi-e tare dor de Ioana

steaua copilăriei mele apuse