lumea în păcala făgețelului trecea la pas
pe uliță
pe cărare
sau potecă
cu luna soarele și stelele deasupra

avea gheorghe lăzărescu în sat
când eram mic o cotigă de lemn uscat
o vacă slabă bătrână de i se vedeau coastele printre uluci
și un bici lung noduros de cânepă cu arnici la vârf
ce pocnea frumos când trecea pe la poarta noastră

ieșeam voios în uliță
desculț în țărână
era vară
mă lăsa gheorghe lăzărescu să mă urc în căruța lui uriașă

Hodoronc-Tronc
hodoronC-tronC vâsleau
cele două roți mari de lemn betegite cu fier ghintuit la cap
dincolo de bord
printre bolovani și hârtoape
nu-mi păsa de nimic

corabia fără pânze
sub soarele mic ca o mămăligă fierbinte catarg
luneca mai departe
aiurea
peste câmpuri și dealuri umbrite

stăteam cuminte în cotiga de lemn
cu obloane înalte
ghemuit într-un colț de cămașă
ca într-o cușcă de mătase un fluture orb

priveam îndelung
undeva
deasupra
auzeam si vedeam cerul păcălii până dincolo de nori
îmi închipuiam zborul
eram fericit!..