Am prins un moment
în care
caii erau singuri,
fără cavaleri.
Am zis că e momentul
să le fac educația,
să le ofer biletul în primul rînd
la o un documentar despre cai sălbatici,
să le arăt necesitatea unui cal
mai liber,
mai iute,
mai cu o coamă înspumată,
mai curat, mai uscat...
Au rîs împreună mînzește de mine
"Ce prostie!", au spus, "Ce copilărie!"
Iar eu mă miram cum un cal poa' să rîdă.