Ea are aripi mari,
Si se taraste prin fumul ce-i acopera repede sufletul.
Ea alearga si se loveste de stele;
Ea apara sorii, spulbera norii.
Ea uita de visul ei,
Crede-n visul lor, de doi;
Si se lasa ucisa de oamenii goi.
Pe timp de razboi
Se opreste pe pajiste
Si culege flori.
Se odihneste, se gandeste...
Si ramane acolo.
Ramane acolo pentru tot restul vietii.
Praful de pusca-i ingroapa
Cel mai de pret lucru:
O petala.
O petala colorata cu sangele ei,
Care a iubit candva atat de mult.
A-nceput razboiul,
Au apus sorii...
Pustile au deschis poarta ploii.