In intunericul de nepatruns
Ma pierd
Si privesc in jur agitata
Ochii-mi sunt orbi
O lacrima mi se prelinge
Degeaba plang, degeaba sper
Voi ramane aici fara sperante
Si zaresc
Cand credeam ca totul e pierdut
O raza de lumina
Pierduta undeva in departare
Lumina de la capatul tunelului
Si ma chinui sa ajung
Ma zbat, ma lupt
Cu intunericul de nepatruns
Imi plange inima de fericire
Ca am gasit-o
Imi plange ochii de tristete
Ca nu voi izbuti sa o ajung
Ma tarasc prin acel intuneric crud
Ceva ma trage inapoi
Nu-mi da voie sa-l patrund
Ma impiedica
Ma tine captiva
Broboade de sudoare
Pe obraz mi se preling
Disperarea ma cuprinde
Si ma apropiu incet, incet
Mai am un pas pana la lumina
Picioarele-mi amortesc
Si cad...
Tarandu-ma prin intunericul imbibat in sange
Ating lumina
Am reusit, am ajuns
Lumina este moartea
Care, cu disperare-mi doresc
Sa o ating, sa o gust
Atingand-o am reusit
Sa o oblig sa ma ia
Viata mi-a fost frumoasa,
Daca am reusit sa o traiesc
Dar moartea-i un paradis
Dupa care demult tanjesc
Moartea ma imbratiseaza
Pleoapele mi se transforma-n plumb
Si-mi cad ca o perdea peste ochi
Corpul imi amorteste, si cadeam
Daca nu era acolo moartea
Sa ma sprijine
Cadeam in neant
Iti multumesc ca m-ai luat
Si amortita reusesc sa-mi ridic bratele
Si fericita o imbratisez