"Esti doar o caramida!"
Mi-au soptit ei.
"Esti o piatra grea,
Ai din jurul tau
S-au chinuit si ti-au dat o forma!"
Au tipat ei...
"Tu nu stii sa simti,
Tu nu vorbesti,
Tu nu atingi!Tu n-ai trait niciodata!"
Au continuat sa-mi spuna,
Si aruncau cu apa in mine.
Picaturile se apropiau:
"Ai o culoare calda,
Ai un scop!"
Si atunci m-au ridicat,
Si au completat zidul.
Cei din jurul meu s-au pus in genunchi:
"Esti doar o caramida,
Multi s-au chinuit sa-ti dea o forma,
Tu ai uitat sa simti,
Tu ai amutit,
Tu nu mai traiesti!"
Dar caramida plangea...