Ninge... Cum n-a mai nins niciodata... Cu vise
cristalizate...
Clipele-alungate de pendul-ma dor, mi se infig in
cord, ca niste aschii de gheata...
Am sufletul troienit de frumusetea sperantei.
Ucigatoare placere...
Dar e o iluzie. Si stii ca haina ta translucida e
prea curata, prea de inger al luminii, incat sa-ti
incalzeasca trupul degerat.
Stii ca taina asta parfumata va dura doar o clipa.
Involburate, acorduri amintind de primavara, mi se
catara prin vene, cu viteza luminii, spre a-mi aminti
de viata...
Ei, am sa mor... Si ce? Ma voi transforma... intr-o
floare de... nu-stiu... o floare alba cu picatele
sangerii..
O floare solitara intr-un inghetat univers... O
floare mica si umila devorata de valurile unui apus...
Porumbelul alb si-a luat zborul... Plang...