orașul zace prăbușit în zgură
cu melcii mei neobosiți îi dau o tură
am rămas
singur dincolo de ora închiderii
la birtul de la poarta întreprinderii

ai zice că sunt modelul din gipscarton
al golului umplut cu rom

jamaica! jamaica!
pe care-n veci n-o vei vedea

găsesc un dinte de porumbel
mă mir de așa întâmplare sinistră
îl suflu de praf și îl pun în batistă
am văzut o bătrână la o nuntă
cum proceda cu un evantai chinezesc

de ce nu-l folosești mumă? o întreb
îi zâmbesc
a… nuuu că săptămâna viitoare
merg la fân
zice iar nu vreau ca să îl prăpădesc
mi-l împrumuți puțin pe-al dumitale?

amintindu-mi prin inimă-mi trece
o cârtiță
o coropișniță mai apoi
în cele din urmă o râmă
în loc de nume de străzi pe stâlpi scrie:
scurmă!
mârâie chipul meu din avertismentele
câine rău!

jamaica! jamaica!
promit că nu voi mai lătra