S-au strangulat pereții cerului
într-o cochilie de melc,
hai să numărăm stelele, ca pe niște
becuri arse, fără filament,
sa spargem mormintele-adormite de pasii raniti
jucând șah cu degetele ce prind
aripi de fluturi, muribunzi, ai rockadei...

Auzi pulsația oceanului de rouă?
Noaptea ne va culege din irișii sferei
legați de zenit...