Vezi, mamă, cum târziu mă dor cocorii
cu unghiul lor obtuz la ceasul orb de rugă
pe prispa-nvolburată în iedera prunciei
bat stelele în oiști și-n cerbi mă doare-o fugă.

Pe brațele-mi de sălcii adorm privighetori
și iarba pe la tâmple miroase a izvoare
târziu și busuiocul logodnei de-nceput
sub streașină la casă mă doare-a depărtare.