Nu ştiam că Moartea

Are tocuri înalte

Se plimbă pe corpul ăsta

Abrutizat

Ca într-un sat fără câini

Oare de câte ori

Mi-a pătat faţa de masă

Cu vin roÅŸu

Noaptea-mi mănâncă zilele

Dragostea merge pe vârfuri

Prin vise

Ca nu cumva să-mi trezească

Musafirii

Acum ştiu de ce Viaţa

Se împiedică la fiece pas

De Umbră

Costumul de piele este prea strâmt

Nasturii de metal

Îmi intră în ochi

Pesemne Dumnezeu

Colecţionar de oase

Ia camătă pentru Suflete

În timp ce ionuţ

Fără să creadă şi fără să caute

Face chetă de Sentimente

Îmi vine să o iau la fugă

Dar cine naiba să mă dezlege

Mai nou

Nu port şireturi sau cravată

Doar cuie