Pentru un suflet drag, am riscat iar:
m-am aventurat cu pensula in acuarela sentimentului,
cercetand sa copiez pe panza ieftina a clipei care trece
icoana trecutului, facuta din
bucati din amintire,
bucati din ratiune
si din extaz;

Am incercat sa pictez stralucirea raiului
gasita in lumina unui fulger;
caut viziuni in muzica divina a atingerii tale,
aduc ofranda altarului privirii tale,
si ingenunchez, cersind inca un sarut,
dar e ca si cum ai incerca sa tii apa
sa nu-ti scape printre degete…

Intelege! In lumea mea, dorinta iti da puterea:
iti trebuia doar un cuvant
ca sa opresti timpul,
doar o atingere,
de voiai sa muti muntii;
dar pentru ca am indraznit sa iubec mai mult decat tine,
ai ales sa-mi tai aripile cu tacerea,
ai ales sa ma lasi sa cad.

Nu dupa mult timp,
pensula s-a rupt, acuarela a intinat,
si am lasat icoana neterminata;
sub greutatea atator rugi nerostite,
aura s-a spart,
uitati in provizoriul unei lumi necreate,
ingerii au ragusit…

Infernul este locul de langa tine,
este acel loc, unde iubirea ta nu se indreapta niciodata.

Am invatat ce-i regretul cu miros de iasomie si gust amar,
ce-s lanturile cu luciri de aur ce lasa urme de spini,
ce-i ploaia racoroasa de vara, care cade cu stropi de noroi:
am aflat cum e sa te inchini unui chip cioplit in granit!
Cu o noua pensula, am terminat pictura:
o caricatura politica, ce altceva religia?!