prin sângele meu trece un roi de lăcuste îmi ating epiderma celulă prin celulă
își țes cuiburi și depun ritualic ouăle
își continuă dansul până la capătul ultimului capilar
uneori le simt zbaterea vrând să iasă prin aerul de la suprafață
intoxicat cu lumini cenușii

am uitat să dau afară resturile de oameni le-am păstrat prea mult în ficat
transformat ireversibil într-o criptă parfumată cu busuoic
să își lepede păcatele în interstițiile mele precum în chilia unei maici oarbe

cântă lăcustele prin fiecare por divina odă a morții
parcă ar fi vocea leagănului
în care m-au adormit în prima noapte ursitoarele

nu știu ce palme ar avea iisus
dacă mi-ar atinge acum trupul ros pe dinăuntru