Merg de-a lungul falezei,
imi caut drumul
si pun in pamant
pietre triunghiuri:
neregulate,
ascutite,
din loc in loc,
sub diverse unghiuri
si directii.
Le las in urma mea
si umbrele lor bizare
se leaga intr-un labirint
mereu miscator de semne,
la care daca ma intorc
sper sa-mi pot gasi
iar drumul.
Sa stiu unde sunt
si de ce.
Si sa-mi aduc aminte.