Abjur
sub florile decojiților tei,
sub falezele ochilor tăi.

Dune pe nisip până departe,
în tărâmul mayașilor,
aici vremea s-a oprit
într-un oraș de turnesol.

În curând
zidurile se vor prăbuși sub greutatea
unui conclav de lăcuste avide
de sângele nostru.

De la înălțime,
dezordinea guvernează cu buzele roșii
în locul sacerdoțiului - sapă
canale înguste,
licențiază generații de barcagii
meticulos și straniu,
le ambalează creierele în vid
și le trimite la Teba.

Pe noi s-au gândit să ne răstignească
de-a lungul acestor canale,
pe aceeași Via Appia,
uitând
că vine o zi
când toate se întorc sub pilaștri.