scrisoarea fricii cu rânduri descriptive uitată prin hainele pe care le porți când deschizi ochii în dimineți rostite amestecat cu nume uscate cu nume coapte în coaja lor somnoroasă de care te temi o vopsea dusă până peste cap cu pensula semnelor de piele te privești brusc în pieptul meu și ridici sprâncenele prin plante umede nori trec repede prin coapsă vertijul se desface și cazi de pe pereții unde dormi în colbul liniștit al nopților ținând capul la intersecția respirațiilor puse într-un plic pe umărul meu ștergar

smulsă rădăcina atârnă la colțul gurii dintele tău simplu osul tău geometrizat mă rulează pe obrazul zimțat de clipele străine de somn în care alergi prin toată câmpia corpului mâncând caii răzleți reacțiile chimice ale izvorului în care chipul meu sub apă scoate priviri vegetale din mâl și le întinde pe mușchiul sărat exact sub pielea corpului de canava sucită pe mâna mea după ultima pensulă trecută

dezlipești atingerile cu o gheară a zâmbetului în buza obiectelor nemișcate deși visele modifică locul în care erau cu o zi înainte nici eu nu sunt acolo nici surlele groase ale șoaptei prime nu te găsesc prin iarba răsărită deodată în plafonul albastru lângă soare niciunul nu stă acolo în locuința de la capătul instinctelor plantate unul lângă celălalt prin desișul muzicalelor cărni ale amăgirilor și ramele picturilor arse

într-o dimineață aproape de tine mă vei găsi întinsă acolo cu pensulele pătrunse în vopseua mea vie