Habar n-aveam ca am purtat dupa mine
Atatia ani un ceva,
Ceva care te va recunoaste.
Mi-era mare credinta,
Dar nu i-am stiut puterea
Pana te-am recunoscut.
Habar n-aveam cine sunt
Si de ce sunt in stare.
Adica stiam , eram sigura,
Ca sunt , cine sunt.
Dar in chiar momentul recunoasterii
Am uitat.
Si azi am aceeasi amnezie,
Cand si cand ma bantuie franturi
De imagini si sunete
Parca dintr-o viata anterioara.
Cea fara tine.
Ti-aduci aminte primul nostru zbor?
Atunci cred ca m-am lovit
Cu capul de o stea.
Ce colturoase sunt!
Faptul ca mi-a sarutat tampla
M-a ajutat, pe moment doar.
Tot nu-mi amintesc
Cine eram inainte sa te cunosc.
Poate eram un bob de nisip,
Un urias sau un calut de mare,
Poate un pescarus, poate o salcie.
Sau poate eram chiar pestisorul auriu
Care s-a hotarat sa-si indeplineasca
Singur, toate dorintele.
Habar n-am. Poate n-am fost nimic.
Poate am fost umbra mea,
Crescuta fara de fiinta.
Poate a trebuit doar sa bantui
Pana cand ceva-ul din mine
Te-a recunoscut.
Atunci m-am pomenit ca devin
Ceea ce suntem.