Am petrecut milenii aici dar mâine voi pleca
E ultimul meu gând pentru voi de pe Terra
Mă așteaptă Awayo cu lumina ei violet
Cu oceanele verzi și pădurile albastre
Cu zăpezile oranj și norii roz ce-o-nconjoară.

Voi pluti iarăși cu păsările aripă lângă aripă
Povestindu-ne cu încântare sentimentele și culorile
Voi înota jucându-mă iar cu peștii oceanelor
În răcoarea pădurii adormi-voi ca pe vremuri
Și răsăritul soarelui mă va găsi pe malul mării.

Las în urma mea amintirile minunatei planete
Terra, primul meu popas, acum dezolant, trist deșert
Pustie , răscolită de nesfârșite furtuni
Fără viață , uriaș cimitir , înșelată iubire,
Sufletul meu însă visează acum departe.

Gândul meu zboară spre draga Awayo
Păsările ei vorbitoare mă așteaptă cântând
Copacii ei își înmuguresc nerăbdători foșnetul,
Ca o nesfârșită chemare a primăverii,
Iar eu le simt mângâierea în suflet și plâng.

Da, mâine voi fi departe, călător printre stele
Către noua mea lume, Awayo, lung drum
Da, inima mea, călăuza, o voi urma neîncetat
Drumul printre aștri doar ea îl știe
Da, mâine voi fi departe, călător printre stele.