sunt o erată zilnică
aștept să se sfârșească odată
prima greșeală a doua
și așa mai departe
fără ca cel ce îmi scrie
închipuirea
să aibă pretenția unei reeditări
în colecție de lux

eu apar mereu la final
acolo unde nimeni
nu își lasă amprenta
unde privirea trece grăbită
și mâna închide coperta
definitiv

cineva ar trece întâmplător
peste literele d a l i e n a
ar corecta la nesfârșit
numele meu
despărțirea în silabe
împărțirea între pagini
și tot nu ar ajunge decât
la o altă greșeală

mai greu de citit
mai greu de respirat
mai greu de iubit