Ploaia plânge-n mine
gândul cântă crud,
peste sânge-mi umblă
dureros mormânt

Zbor de zori m-alintă
în păr sărutând
bruma verii noastre …
e târziu, plângând

Și tăios se-ntoarce
verdele-n adânc,
galbenul se-adapă
cucerind pământ.