am ales

nu mai aștept nici ziua nici noaptea
am ales definitiv înserarea
numai atunci am inima indigo
numai atunci știu să mă apăr de întuneric
numai atunci pot să ies din alb

nimic nu îmi mai colorează înăuntrul

sunt o simplă întâmplare a inimii
între două țărmuri înalte
trecută prin roșu sărat
carnea mea de femeie așteaptă senină
înlănțuirea

absentă
am ales înserarea fiindcă e ora șapte
și în somnul apei niciun chip nu are contur
numai eu descopăr mereu alt cer
numai eu ascult în fiecare seară facerea lumii

lipsită de oameni
rămân în mine însămi ca într-o lumină densă
trec prin viața asta pământescă încă o dată
nu știu de ce
nu am cerut asta nu îmi amintesc să fi cerut

acum am ales

Doamne
nu îmi aminti ce am fost la prima naștere
nu îmi aminti nici ziua nici noaptea
nu îmi aminti ce voi fi la următoarea naștere

te rog
lasă-mă să fiu femeie pentru ultima oară
de va fi să mai fie în această spirală
o altă viață
fă-mi orice trup din câte vor fi
orice trup
numai om să nu mai fiu numai om nu