Un strigat se aude
In fiecare noapte tacuta,
Dupa fiecare zi trecuta.
E un zgomot din departare,
Unul ce te duce cu gandul la uitare.
Si atunci cand dorm il aud:
Cateodata ma sperie,
Cateodata ma ajuta sa visez…
Aceiasi imagine-mi apare,
Un taram inconjurat de ape,
Sopteste, si cuvintele se pierd in zare.
Nici corabiile purtate de vant
Nu mai pot asculta- caci le doare.
E o insula arsa de soare,
Cu umeri goi si rosii,
Cu gandul la bucata de in,
Rupta dintr-o ie ingalbenita
De atata vreme trecuta.
Vrea sa se acopere
Cu o picatura de apa;
Sau poate…
Doar cu o alta lume
Dintr-un timp ce va veni.
E aceiasi stare,
Acelasi vis…
Si dor de doi.