i se făcuse rău de atâta mine
se ținea cu mâinile de rochia mea de septembrie
scrâșneau stele nervoase prin dunga nopții
și eu râdeam a lună argintie

în mâna mea albă inima lui tremurătoare
rupeam bucăți din ea și hrăneam păsările cerului

naște-mă iar pentru tine striga el prin aburul serii

i se făcuse rău de atâta mine
fugea împiedicat printre toate femeile lui despletite

când ochiul meu l-a ajuns noaptea era deja departe
i-am scris pe nisip cuvântul și am plecat

fără de inimă și singurătate trupul lui sfâșiat de păsările cerului