agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-12 | [This text should be read in romana] | Submited by Anca Pepelea
Astăzi nu mai cîntăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Totul e atât de firesc în tăcerea noastră. Fiecare ne spunem:-Așa trebuie sa fie.. Alături ,umbra albastră pentru adevăruri gândite sta mărturie. Nu peste mult tu vei fi azurul din mări, eu voi fi pământul cu toate păcatele. Păsări mari te vor căuta prin zări ducând în gușă mireasma, bucatele. Oamenii vor crede că suntem dușmani. Intre noi, lumea va sta nemișcată ca o pădure de sute de ani plină de fiare cu blana vărgată Nimeni nu va ști ca suntem tot atât de aproape și ca, seara,sufletul meu, ca țărmul care modelează din ape, ia forma uitată a trupului tău.. Astăzi nu ne sărutăm, nu ne dorim. Stând la început de anotimp fermecat, astăzi ne despărțim cum s-au despărțit apele de uscat. Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, eu voi fi soarele negru,pământul. Nu peste mult timp are să bată vânt. Nu peste mult are să bată vântul
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy