Iubirea își pune chiloți
pentru a-și ascunde sexul
se încalță în pantofi
pentru a călca trădarea
se îmbracă în suflet vărgat în alb și negru
pentru a acoperi dorința carnală
își desenează pe pleoape capriciile
pentru a înșela privirea
își pensează sprâncenele
pentru a opri în arcadele lor negre gelozia.

Ne-am întâlnit la intersecția
dintre întâmplare și fatalitate
nu știam că ascunzi suferința
în ochii serafici
pe care mi-ai dăruit-o
cu un zâmbet perfid
iubirea deghizată în nălucă
învăpăia părul tău
din iubire am luat doar zbuciumul
trădarea avea chipul tău
în ochii tăi în care un artist de geniu
a pictat stelele și cerul
am naufragiat
izbit de stânca ascuțită a irișilor.

Ne-am despărțit pe muchia
ce separa iubirea de ură
de atunci în fiecare femeie văd
frumosul și urâtul
intuiesc fericirea și nefericirea
pasiunea și suferința
amestecate delicat și rafinat
într-o enigmă pe care nu o înțeleg.