Eram mai tânăr de o clipă
Și mai voinic decât un munte
Când am zărit, ca într-o doară,
Un chip suav cum se ascunde,
Pe dealuri, sus, lângă izvoară,
Și-a dispărut apoi în pripă.

N-am zis nimic și am pândit-o,
Ascuns în iarba cea înaltă
Mai bine de o săptămână,
Pân’-am surprins-o cum se scaldă
Și peste mijloc doar o mână
I-am petrecut, rostind : “Iubito!”.

S-a tras ușor, scăpând din brață,
Și dus’-a fost pentru vecie,
Precum o nimfă în pădure,
Făr’ ca să mi se dea și mie
(Satir ce a dorit s-o fure),
Îndrăgostit fără speranță.

A fost un vis de tinerețe?
Nu-i chip să dezlușesc în ceața
Ce-mi cade peste amintire,
Dar știu că doar o dată viața
M-a urgisit cu fericire:
Atunci când eu i-am dat binețe.

16.XII.2000