Þi-aduci aminte cum ne plimbam
prin ploaia aceea de vară
săruturile tale ude
curgeau odată cu ploaia
înca îți mai simt buzele,
mâinile,
trupul curgând
și eu flămândă îndestulându-mă de tine
niciodata iubirea ta nu mi-a fost îndeajuns
ne-am culcat în iarba udă
ne-am amestecat unii cu alții
eu , tu, ploaia, ierburile
și-apoi ca la un semn, din joacă
ne-am prefăcut în curcubeu
tu la un capăt eu la celălalt
și de atunci copii nătângi
niciodata nu ne-am mai întălnit.
n-am blestemat niciodată ploaia
ci doar legile neștiute ale jocului.